Gică Popescu a mărturisit că moartea tatălui lui i-a lăsat un gol imens în suflet şi că se simte vinovat de dispariţia acestuia. Fostul fotbalist a spus că avea o relaţie foarte bună cu părintele lui şi că acesta era foarte mândru de el.
Gică Popescu a vorbit cu sinceritate despre pierderea tatălui său, care a încetat din viaţă în mai 2014, la numai două luni după ce el a ajuns în spatele gratiilor. Fostul fotbalist a mărturisit că se simte vinovat de moartea părintelui său şi că este convins că dacă nu ar fi existat acest episod în viaţa lui, tatăl lui ar mai fi fost în viaţă şi acum.
”Fiecare dintre noi când pierde o familie dragă, suferă. Din păcate, la mine nu am putut fi alături de familia mea. Eu cred că am avut o parte de vină la decesul tatălui. Am vorbit cu el cu două zile înainte şi făcusem planuri pentru vară. Am avut o relaţie foarte bună cu tata, el era foarte mândru de mine. L-a marcat enorm acea întâmplare din martie şi din păcate a cedat. Vorbeam cu el aproape în fiecare zi. Cred că dacă nu se întâmpla acel moment din martie 2014, el ar fi fost din nou în viaţă. Am mers la mormânt şi mi-am încheiat conturile cu tatăl meu. Nu l-am văzut pe tatăl meu din martie 2014 şi până a murit. Nu, nu i-am spus eu, ci a aflat de la televizor. Noi cu toţii aflăm de la telefon”, a declarat Gică Popescu.
Popescu a spus că a purtat mereu cu mândrie tricoul Naţionalei şi că nu s-a simţit niciodată complexat de numele mari din sportul internaţional alături de care a jucat: ”Niciodată nu m-am simţit inferior în jurul cărora jucam. Cel mai mândru m-am simţit a fost când am câştigat titlul de ”Cel mai bun jucător al anului”. Eram într-o permanentă competiţie cu Gică Hagi. Am avut privilegiul de a asculta imnul de 115 ori şi de fiecare dată am simţit la fel. Dacă nu simţi că acest tricou al echipei naţionale arde pe tine, atunci nu ai ce căuta la echipa naţională. Cred că Generaţia de Aur avea un spirit important în ceea ce priveşte distracţia. Şi noi am ieşit, şi noi am pierdut nopţi, dar după asta jucam. Mă trezesc la ora 07:00 ca să merg la sală. Mi-a fost foarte greu să-mi schimb programul, alimentaţia, după ce am renunţat la fotbal. Mănânc peşte, salată, legume, orez. Îmi plac sarmalele, sunt disperat după sarmale. Sunt pasionat de bucătărie, îmi place să gătesc. Rămân întotdeauna farfuriile goale, ceea ce înseamnă că gătesc bine”.